Festival Archaeus 2014

Ansamblul de muzică contemporană “Archaeus”, a  celebrat între 21-23 octombrie 2014 la Bucureşti, a-XVI-a ediţie a Festivalului care poartă numele ansamblului. Membrii formaţiei de faimă mondială, reuniţi de compozitorul Liviu Dănceanu (fondator), care este şi directorul artistic al Festivalului, sunt, în actuala componenţă, următorii: Liviu Dănceanu – dirijor; Anca Vartolomei – violoncel, Rodica Dănceanu – claviaturi, Dorin Gliga – oboi, Ion Nedelciu – clarinet, Şerban Novac – fagot, Sorin Rotaru – percuţie, Marius Lăcraru –vioară.  Ediţia Festivalul a oferit publicului două concerte extraordinare intitulate sugestiv:  CONCERT MONOCOMP (marţi, 21 octombrie la Sala “George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică, ora 19) însemnând un  medalion componistic Liviu Dănceanu,  multe din lucrări fiind prezentate în primă audiţie şi CONCERT PLURICOMP (joi, 23 octombrie la Studioul de Operă şi Multimedia, ora 19), ce a avut în program lucrări inedite ale tinerilor compozitori (Alexandru Mihalcea, Elena Apostol, Diana Simon) dar şi ale compozitorilor consacraţi (Horia Şurianu, Ulpiu Vlad). Medalionul componistic Liviu Dănceanu a cuprins: Quasisuita (p.a.a.), CompositionTwo (p.a.a.), La musique du rire et de l’oubli, History 1, Doin(h)ard(p.a.a.). Compozitorul însuşi a fost amfitrionul serii, alternând cu mărinimie piesele muzicale cu propriile creaţii în versuri de factură umoristică, cinică sau elegiacă, creaţii ce urmează a fi publicate în următorul volum de poezie.  Bine-cunoscut pentru inventivitatea genurilor hibride, Liviu Dănceanu programează în deschiderea Concertului MONOCOMP piesa  Quasisuita (aparţinând ciclului Quasi).

Diversitatea ritmică atenuează minimalismul viziunii asupra genului tradiţional de suită dansantă,compusă pe un singur sunet, evidenţiind cu generozitate timbralitatea şi referinţa acustică fiecărui instrument în parte. Dedicată oboistului Dorin Gliga, Composition Two este oafirmare a complementarităţii contrastelor doină / joc corespunzând caracterelor meditativ/ de virtuozitate, mesaj ce a atins sufletele prin prospeţimea şi rotunjimea sunetului, prin versatilitatea tehnică a interpretului. Inspirată de romanul lui Milan Kundera, Musique de rire et de l’oubli  construieşte narativ o reflecţie asupra vieţii virtuale şi actuale, în care rezolvările aspectate sunt de fapt continuări imprevizibile. Muzica înţeleasă ca proces de anamneză este aceea care realizează reglajul extrafin al recesivitatăţii şi bipolarităţii sen- timentelor umane. History 1  este o extraordinară sta- tuare a arhetipurilor în viaţa omului contemporan, prin intruziunea muzicii tradiţionale în muzica savantă transpusă în relaţionarea dintre timbrul fagotului şi cel al violoncelului. Bocetul con-temporan Doin(h)ard (face parte din opera AVE) aduce în prim- plan violina prin sunetul de o culoare misterioasă a domnului Marius Lăcraru. Epicul muzical integrează versuri rostite de autorul însuşi.  Pluralitatea stilistică adusă de creatorii prezenţi în programul celei de a doua seri a Festivalului, arată perpetuarea şcolii româneşti de compoziţie ce asimileazătehnicile aşa-numite “tradiţionale”, spre asumarea propriei identităţi componistice pe culoarul muzicii noi. Aceşti autori sunt: Alexandru Mihalcea (Octuor, p.a.a.), ElenaApostol (Fabulă), Diana Simon (LifePark). Celelalte două lucrări prezente în program – Antonymes sonores de Horia Şurianu şi Legenda Viselor de Ulpiu Vlad – sunt construite tot în cheie contrastantă dar complementară a perechilor: real/ ireal, actualitate/virtualitate.

Concertele ansamblului “Archaeus” emană mereu parfumul autenticităţii. Validitatea viziunii interpretative este fondată pe căutarea cu credinţă aadevărului ce stă la baza tuturor lucrurilor, a subzistenţei (subsistens ce conferă identitatea. Culoarea sonoră specifică şi balansul agogic sunt generate de trăirea în aceiaşi parametrii energetici a tuturor interpreţilor şi de raportarea lor faţă de acelaşi sistem referenţial, începând cu Liviu Dănceanu, ce deţine conducerea muzicală.  Mai presus de orice calitate a ansamblului şi realizare în formă şi în fond a lucrărilor prezentate, acord primul loc viziunii intergraliste asupra multiplicităţii limbajelor.

(Articol publicat în Revista Actualitatea Muzicală, nr. 12/2014)

2018-05-22T10:45:08+00:00 ianuarie 18, 2018|